Follow Midnight's Magazine on Facebook Follow midnightsmag on Twitter Follow Midnight's Magazine on Netlog Follow Midnight's Magazine on Myspace
logo

Ce este un Greaser?

Ce este un Greaser?

Termenul de greaser a fost adesea asociat in trecut, si in special in perioada de inceput a anilor 1950, cu tinerii care faceau parte din clasa muncitoare, initiatori de subculturi, care aveau preocupari ce se bazau in special pe hobby-uri.
Subculturile vin in general cu un sistem de valori propriu, cu un stil unic, cu un comportament specific si sfere de interes ce unesc membrii acestora. Deseori, membrii unei subculturi isi creaza o imagine distinctiva sintetizata in blazoane si simboluri, imbracaminte, coafuri si incaltaminte specifice. Elementele definitorii unui curent subcultural sunt: hobby-uri comune, limbaj transformat in dialect si jargoane ori genuri de muzica. Ele unesc membrii subculturii in locatii unde acestia se pot manifesta. De obicei ei isi dezvolta o identitata separata in afara institutiilor sociale cum sunt familia, locul de munca si scoala.

Denumirea provine din modul de aranjare al parului: lucios, negru si dat pe spate, fixat cu ajutorul cearei de par, gelului sau alte produse menite sa tonifice parul. Substantele folosite de catre cei fara pretentii financiare erau uleiul de masline si gelul din petroleum.
Multi greaseri din perioada de inceput aveau locuri de munca in benzinarii sau in ateliere/shopuri auto-moto. Ulterior, multi tineri le-au copiat stilul si modul de viata pentru a-si exprima atitudinea rebela.
Fenomenul greaser a reaparut la inceputul anilor 1970 ca parte din primul val rockabilly revival, insa de data aceasta exprimarea subculturii luase pronuntate caracteristici din arta pop.
Subcultura greaser s-a dezvoltat in mare parte ca un fenomen american, chiar daca in Marea Britanie existau subculturi similare. In anii 1950, greaserii echivalau fenomenele din U.K. de Teddy Boys si Ton-up Boys. In 1960, echivalentul unui greaser american era rock-erul britanic provenit din acei Ton-Up Boys ai anilor 1950. In Marea Britanie termenul greaser a aparut doar in anii 1970, atunci cand adeptii Hells Angels si motociclistii hippioti au devenit foarte raspanditi. Spre deosebire de rock-eri, greaserii americani erau cunoscuti in special pentru pasiunea lor fata de masinile “hot road”, si nu neaparat pentru motocilete. Atat rockerii anilor 1960-1970, cat si greaserii americani sunt cunoscuti pentru preferinta lor muzicala fata de genul rockabilly timpuriu.

Fashion

Articolele de imbracaminte specifice greaserilor sunt: tricouri Sir Guy, T-shirts albe sau negre, adesea cu manecile suflecate, A-shirts albe purtate pe deasupra, ringer T-shirts (tricou normal), tricouri italiene tricotate, tricouri in stil Daddy-O, jackete negre, albastre sau khaki, pardesie negre sau maro, jackete Levi denim, jackete din piele in stil rock, jeansi albastri Levi cu mansetele rulate si ridicate, sau pantaloni din bumbac cu pense.

In mod obisnuit, greserii purtau ghete de motociclisti, ghete de armata, pantofi italieni, brothel creeper, ciocate, bascheti Converse All-Star, baticuri, palarii mici (stingy-brim hats), sepci si portofele cu lant. Unii greaseri purtau bricege italiene ca si arme. Coafurile erau in stil pompadour, “coada de rata” si pieptanat pe spate in stil Folsom (de inchisoare). Aceste coafuri erau fixate cu o cantitate mare de ceara de par (pomada). Tatuajele au inceput sa devina populare incepand cu sfarsitul anilor 1950.

Stone Greaserii

Intre anii 1940-1960, in marile orase din Statele Unite (in special in jurul acestora si la periferie) precum Chicago, Brooklyn, Bronx, Queens, Staten Island, Philadelphia si New Jersey, exista o cultura underground numita Greaser. La mijlocul anilor 1970, era ceva obisnuit sa vezi in Chicago grupuri de greaseri manifestandu-se in stilul doop-wop pe strada si in special la colturile strazilor. In anii 1960, multi dintre ei si-au schimbat preferintele spre cluburile de motociclisti, iar in anii 1980 s-au orientat chiar spre cultura punk.

Cultura si spiritul greaser nu a murit niciodata. In ziua de azi, grupurile de rockabilly orientati spre stilul garage ce se gasesc in special pe coasta de est a Statelor Unite, au readus in actualitate stilul original al anilor 1950. In New Jersey, grupurile de greaseri clasici au existat si rezistat pana in prezent, incercand sa pastreze cultura relativ intacta.

In cartea lui Susan E. Hinton “The Outsiders” (1967), precum si in adaptarea povestii in cinematografie de Francis Ford Coppola in 1983, film cu acelasi nume, se expune povestea impartirii orasului Tulsa, Oklahoma in doua sfere de influenta: gasca zonei de sud, mai instarita, numita “The Socials” si gasca zonei de nord, mai saraca, numita “The Greasers”. Filmul prezinta excelent lupta celor doua grupuri pentru pozitia lor in societatea acelor timpuri, mai ales ca foarte multi americani adoptasera cultura greaserilor.

In 1975, Susan E. Hinton publica “Rumble Fish” (insa tot in 1983, Francis Ford Coppola regizeaza al doilea film de acest gen “Rumble Fish”), o carte ce prezinta foarte bine perioada de tranzitie a greaserilor si a modului lor de viata spre cultura drogurilor sau spre cultura ciudatilor hippioti.

“Rumble Fish” ne arata cum un greaser isi pierde prieteniile grupului din care facea parte in favoarea drogurilor. Greaserii care au ramas fideli culturii anilor 1950 incepeau sa fie considerati demodati si astfel incepeau sa fie marginalizati de catre gruparile entuziaste.

Se poate afirma ca in unele zone ale Americii cultura greaser a disparut in totalitate, iar in alte regiuni a disparut si a reinviat la diferite momente de timp.

Termenul “Stone Greasers” a fost imprumutat de la gastile de greaseri din Chicago,care obisnuiau sa se numeasca asa, deoarece au reusit sa mentina cultura greaserilor inca din anii 1950.
In ziua de azi, un stone greaser este acela care traieste inca in spiritul greaserilor clasici, de acum 50 de ani.

In anii 1960-1970, un greaser ar fi zis: “Termenul Stone Greaser nu provine de la nici un club si nu s-a nascut in interiorul vreunui club…este ceva ce ne defineste pe toti.”
in anii 1970-1980, un greaser ar fi zis: “Uitandu-ma inapoi cu 10-20 de ani, cuvantul “stone” este asociat mai mult cu ideea de ghetou, avand un sens al extremismului, era un greaser hardore. Si de fapt, “Stone to the bone” era expresia completa care sa folosea.”

 

Stone Greaser Grapevine

In anii 1970, Chicago a avut un ziar underground numit “Rising Up Angry”, ce definea o categorie de greaseri numita “Stone Greaser Grapevine”. La fiecare numar, ziarul descria de fiecare data cate o gasca de greaseri. Erau cunoscute conflictele intre anumiti greaseri si Politie. Organizatia “Rising Up Angry” care se ocupa si de ziar, a incercat sa ajute comunitatile de greaseri sa se inteleaga intre ele, sa faca pace si sa nu se mai razboiasca.

Orasele in care cultura greaserilor a supravietuit dupa anii 1970, erau orase ca Chicago, New York sau Tulsa, populate de oameni saraci si clasa muncitoare de oameni albi in care nu se manifestase fenomenul de “purificare etnica”, decat incepand cu anii 1980-1990. Insa orase ca Detroit, spre sfarsitul anilor 1960, si-au pierdut cartierele de greaseri prin mutarea albilor spre centrul oraselor, si astfel prin schimbarea modului de viata, cultura greaserilor a avut mult de suferit. Greaserii au inceput sa se organizeze in functie de hobby-urile pentru masini, formand cluburi in acest sens, sa isi schimbe hainele de piele pentru cele de vinyl.

 

Greaserii si hipiotii

De la sfarsitul anilor 1950 si pana la inceputul anilor 1980, tineretul din Chicago se impartea in doua subculturi: greaserii si hipiotii. Greaserii incercau sa mentina cultura fara a fi influnetata de si in alte directii, imitand pe cat posibil greaserii din anii 1950, iar hipiotii reprezentau acea subcultura de care fiecare isi aminteste ca fiind perioada dinaintea erei disco. Daca hipiotii erau cunoscutii pentru petreceri, greaserii erau cunoscuti pentru pasiunea fata de masinile vechi, pentru cursele de masini si motociclete.


Structura demografica a greaserilor

De la sfarsitul anilor 1940 pana la inceputul anilor 1960, majoritatea gastilor si cluburilor de greaseri erau compuse din italieni, irlandezi si alti descendenti europeni. Dupa 1965, cand obtinearea actelor de sedere a imigrantilor din Europa erau din ce in ce mai greu de obtinut, a inceput imigrarea masiva a populatiei din lumea a treia. De la sfarsitul anilor 1970 pana la inceputul anilor 1990, multe gasti de greaseri erau compuse din amerindieni, apalasi, polonezi si rusi. 


Nu exista nici un comentariu pentru acest articol, fii primul care lasa un comentariu.

Comenteaza articol :

Nume, prenume
              E-mail